Interviu în exclusivitate cu scriitoarea, regizoarea și scenarista sud-coreeană Sohn Won-Pyung

O discuție captivantă cu scriitoarea, regizoarea și scenarista sud-coreeană Sohn Won-Pyung, care mi-a acordat un interviu în exclusivitate. Sunt o mare iubitoare a culturii coreene și mi se pare extraordinar cum conținutul coreean (filme, seriale, literatură, muzică…) a ajuns atât de popular peste tot în lume, în ciuda barierei lingvistice. Cred că secretul lor constă în felul în care știu să transmită emoția și, la fel cum spunea Sohn Won-Pyung în acest interviu, „o lucrare bună va vedea în cele din urmă lumina”, indiferent de impedimente. Acesta este și cazul romanului său Migdală (아몬드), o carte care iată, a văzut lumina tiparului și a făcut senzație printre cititori, fiind vândută în peste 1.000.000 de exemplare doar în Coreea de Sud și recompensată cu prestigiosul premiu Changbi. Protagonistul cărții suferă de o afecțiune cerebrală numită alexitimie, care îl împiedică să simtă emoții precum iubirea, frica sau furia. Deși protagonistul nu simte emoții, autoarea explorează cu duioșie experiența lui – iar pe cititor îl face să treacă prin toate stările, pe măsură ce avansează cu lectura. Este o poveste emoționantă și triumfătoare despre cum dragostea, prietenia și perseverența pot schimba o viață pentru totdeauna. Aflați detalii despre munca de scriitoare, regizoare și scenaristă, despre viața în Coreea de Sud și despre această scriitoare talentată, din rândurile care urmează.

SOHN WON-PYUNG este regizoare de film, scenaristă și romancieră și locuiește în Coreea de Sud. A absolvit studii sociale și filosofie la Universitatea Sogang și regie de film la Korean Academy of Film Arts. A câștigat numeroase premii, printre care Film Review Award of the 6th Cine21 și Science Fantasy Writers’ Award pentru scenariul de film Sunganeul mideoyo. De asemenea, a scris și a regizat mai multe scurtmetraje, printre care Inganjeogeuro jeongi an ganeun ingan. A debutat în literatură în 2017 cu romanul Almond, laureat cu Changbi Prize for Young Adult Fiction.

Credits Foto SOHN WON-PYUNG: © channel yes

Bună, mulțumim frumos pentru că ai acordat timp publicului român. În ultimii ani, serialele, filmele și muzica din Coreea de Sud au explodat în popularitate – simți că Hallyu Wave s-a răsfrânt și asupra literaturii?
Da. Cred că faptul că artiștii coreeni citesc cărți coreene, acestea fiind prezentate pe rețelele de socializare sau la televizor, a contribuit la promovarea literaturii coreene. Să aud de la cititori care s-au îndrăgostit de farmecul literaturii coreene în acest mod mă face întotdeauna mândră și recunoscătoare.

Apropo de Hallyu Wave, celebrul cântăreț k-pop RM de la BTS a recomandat cartea ta, „Migdală” – tu asculți BTS sau k-pop în general? Ce piese/trupe îți plac?
Nu prea am ascultat muzica idolilor K-Pop în tinerețe, dar, pe măsură ce copilul meu a crescut, am început să ascult din nou K-pop. Recent am ascultat mult NewJeans și TWICE.

În „Migdală” personajul central vorbește despre diferența dintre a urmări un film și a citi o carte – ce crezi că diferențiază cele două experiențe și ce preferi?
În timp ce mediile vizuale curg așa cum sunt structurate, cărțile necesită înțelegerea și imaginația cititorului pentru a continua. Cu toate acestea, îmi plac atât mediile vizuale, cât și cărțile. Nu cred că una este superioară celeilalte; fiecare dintre ele are propriile caracteristici unice. Este regretabil că în zilele noastre tot mai puțini oameni care citesc cărți.

Lucrezi atât în industria cărții cât și în industria filmului, în calitate de regizoare și scenaristă.  Care rol ți se pare mai provocator și de ce?
Realizarea filmelor este cu siguranță mai provocatoare. Poți scrie în singurătate, dar realizarea unui film este un efort de colaborare cu mai multe persoane. Intensitatea stresului, precum și spectrul, sunt semnificativ diferite. Această diferență se reduce adesea și la scara investițiilor financiare implicate. Scrierea și publicarea unei cărți nu necesită atât de mult capital, dar finalizarea și lansarea unui film necesită foarte mulți bani. Autorii își pot exprima liber gândurile fără a fi nevoiți să ramburseze capitalul cu cărțile lor, dar filmele comerciale sau serialele TV trebuie să țină cont de gusturile publicului și ale investitorilor. Bineînțeles, ambele sunt domenii interesante. Bucuria colaborării în mediile vizuale este mare, iar solitudinea din lumea scriitorilor este, de asemenea, o plăcere.

Spune-ne un film sau un serial coreean preferat…
Sunt prea multe din care să aleg. Coreea are o varietate de filme și seriale TV, iar majoritatea narațiunilor sunt palpitante. Telespectatorii români ar putea găsi interesant să exploreze conținutul vizual coreean unul câte unul prin intermediul Netflix.

Cititorii cărții „Migdală” au observat anumite similarități între povestea din acest roman și cea din kdrama Flowers of Evil, apărută ulterior – personajele principale sunt foarte asemănătoare. Este serialul bazat pe carte? Există o legătură între cele două?
Este greu de spus, deoarece nu am urmărit serialul TV. Au fost multe povești cu personaje lipsite de emoție de când a apărut „Almond”. Cu toate acestea, mai degrabă decât să le fi influențat „Almond”, cred că tema indivizilor moderni lipsiți de emoție a devenit mai frecventă. Pe de altă parte, ar putea însemna că rolul emoțiilor a devenit mai critic în zilele noastre.

În „Migdală”, iubirea joacă un rol esențial și vindecă… ce rol joacă iubirea în viața ta?
Mă gândesc la iubire ca la un ulei esențial parfumat, transparent și pur. Acesta adaugă strălucire vieții și face ca fiecare zi să strălucească. Iubirea vine în nenumărate forme, dar, în cele din urmă, cred că toți trăim pentru a iubi și a fi iubiți.

Ce te-a atras la ideea de a scrie o carte despre un personaj care suferă de alexitimie? Cum a apărut ideea cărții „Migdală”?
Cea mai frecventă întrebare pe care o primesc despre „Almond” este: „Cunoașteți pe cineva cu această afecțiune?”. La care răspund întotdeauna: „Nu, nu cunosc pe nimeni care să nu poată simți emoții și nici nu am auzit de o astfel de persoană. Dar această poveste a început cu mine”. Permiteți-mi să vă explic de ce. Am fost inspirată de această experiență pe care am avut-o, nu la mult timp după ce s-a născut copilul meu. Singurul lucru pe care îl putea face acest bebeluș micuț și fără cuvinte era să exprime emoții. A fost fascinant să-mi văd copilul râzând, supărându-se și fiind fericit în cele mai pure moduri. Mi-a reamintit că emoțiile sunt o formă de bază a comunicării care precede limbajul. M-a făcut să mă gândesc: „Cum ar putea cineva fără emoții să comunice cu lumea?”. Am simțit că o astfel de persoană trebuie să existe undeva. Apoi am făcut niște cercetări și ulterior  am aflat despre această afecțiune.

Este un roman înduioșător, care te face să treci prin toate emoțiile – cum ai reușit să conturezi personaje atât de vii? Care este secretul?
Nu există vreun secret special, dar încerc să văd lumea din perspectiva personajelor cât mai mult posibil. Fără un astfel de efort, toate personajele ar putea părea că au același ton. Personal, cred că un roman în care vocea autorului este prea evidentă nu este unul foarte bun. Îmi doresc să fiu un autor care poate crea zece voci diferite pentru zece personaje diferite.

Lucrezi la un nou roman?
Continui să scriu o serie pentru copii despre o vulpe cu nouă cozi (seria Majestic Foxtale). Recent, lucrez la un roman plasat în viitorul apropiat care se referă la rata scăzută a natalității și la îmbătrânirea populației din Coreea de Sud. Scriu, de asemenea, un roman pentru tineri adulți despre artiști idoli și fete adolescente.

Unii scriitori au diverse tabieturi – scriu la o anumită oră, respectă un anumit ritual etc. Ai astfel de ritualuri care îți ușurează procesul de a scrie?
Nu cred că am prea multe. Obișnuiam să scriu toată noaptea, dar acum încerc să scriu în timpul zilei. Îmi schimb rutina de lucru pentru a mă asigura că am cât mai mult timp liber posibil, pentru a evita să am senzația că muncesc prea mult sau că sunt prea absorbită de muncă.

Ce sfat ai da unui scriitor aspirant? Dar unui tânăr care își dorește să lucreze în industria filmelor/serialelor?
Am fost și eu cândva un tânără scriitoare și regizoare de film aspirantă și am avut parte de multe eșecuri până când am devenit amândouă. În acea perioadă, am căutat sfaturi de la diverși autori. Vreau să împărtășesc un citat din Stephen King pe care l-am găsit undeva. (Nu l-am crezut pe atunci, dar acum mă trezesc că îl dau mai departe.) El a spus: „O lucrare bună va vedea în cele din urmă lumina”. Așadar, nu neglijați călătoria spre acea lucrare bună.


Există scriitori coreeni care poate te-au inspirat/influențat de-a lungul vieții?
Aș dori să-l menționez pe Hyun Jin-geon. E un romancier și jurnalist de pe vremea când Coreea era colonie japoneză. El a descris condițiile sociale ale timpului său, dar chiar și acum, portretele sale despre lume și psihologia umană nu sunt foarte diferite de societatea și oamenii de astăzi. De asemenea, îmi doresc să scriu opere care să rămână atât de atemporale.

Ce carte clasică din Coreea de Sud crezi că ar trebui să citească iubitorii culturii coreene?
Vă recomand „Chunhyangjeon”. Poate fi considerată o versiune coreeană a filmului „Romeo și Julieta”, dar în loc de o dispută de familie, este o poveste de dragoste interesantă care a apărut pe măsură ce sistemul de clase a început să se prăbușească în secolul al XVIII-lea. De asemenea, este disponibilă ca muzică tradițională coreeană numită pansori sub titlul „Chunhyangga”. Ar fi de asemenea plăcut să o experimentați prin pansori.

Ce loc sau locuri din Coreea de Sud nu ar trebui să rateze iubitorii culturii coreene dacă ajung în țara ta?
În primul rând, Seul, unde locuiesc. Este un oraș dinamic, cu tot ce ai nevoie. Bucurați-vă de viața de noapte din Seul. Pentru o experiență culturală tradițională, vizitați Jeonju. Dacă vreți să vedeți plaja, mergeți la Busan. Pentru relaxare și romantism, nu ratați insula Jeju.

Romanul Migdală poate fi comandat de pe site-ul Alice Books, de aici. Editura le aduce cititorilor români o mulțime de autori asiatici și colecții precum: Mysterious Alice (romane de spionaj, mystery și thriller), Young Alice (romane Young Adult), Classic Alice (literatură clasică), Modern Alice (literatură contemporană), Yesterday (memorii), Graphic Alice (romane grafice, manga), Kokoro (light novels), Closure (self-help), Proud Alice (volume de debut).

Printre autorii publicați se numără: Osamu Dazai (serie de autor, 6 volume publicate, altele în pregătire), Sohn Won-Pyung, Mick Herron, M.L. Rio, Yu Miri, Sang Young Park, Makoto Shinkai și Naruki Nagakawa, Baek Sehee, Aiden Thomas.

Migdală (아몬드), de Sohn Won-Pyung

Yun-jae s-a născut cu o afecțiune cerebrală numită alexitimie, care îl împiedică să simtă emoții precum frica sau furia. Nu are prieteni – doi neuroni sub formă de migdală sunt responsabili de acest lucru –, dar mama și bunica sa îi sunt devotate și îi asigură un trai tihnit. Locuința de deasupra anticariatului mamei lui este decorată cu bilețele colorate care îi amintesc când să zâmbească, când să spună „mulțumesc” și când să râdă.

În Ajunul Crăciunului – când Yun-jae împlinește 16 ani –, totul se schimbă. Un act de o violență șocantă îi zguduie lumea din temelii, lăsându-l singur și pe cont propriu. Chinuindu-se să facă față pierderii suferite, Yun-jae se retrage într-o izolare tăcută, până când la școala lui sosește Gon, un adolescent cu probleme, iar între cei doi ia naștere o legătură surprinzătoare.

Aflați mai multe detalii despre serial din articolul Ți-a plăcut serialul Flower of Evil? Îți recomandăm romanul Migdală, de Sohn Won-Pyung, cu o poveste similară.

  • English

Hello, thank you very much for taking the time to address the Romanian audience. In recent years, Korean dramas, movies, and music have exploded in popularity – do you feel that the Hallyu Wave has also impacted Korean literature in a positive way, helping with its popularity?
Yes. I believe that Korean artists reading Korean books–shown on social media or TV–has helped promote Korean literature. Hearing from readers who have fallen in love with the charm of Korean literature this way always makes me proud and grateful.

Speaking of the Hallyu Wave, the famous K-pop artist RM from BTS recommended your book, “Almond” – do you listen to BTS or K-pop in general? Which songs/groups do you like?
I hardly ever listened to idol music in my twenties and thirties, but as my child grew up, I started listening to K-pop again. These days, I often listen to NewJeans and TWICE.

In “Almond”, the main character talks about the difference between watching a movie and reading a book – what do you think differentiates these two experiences and which one do you prefer?
While visual media flows as it is structured, books require the reader’s understanding and imagination to proceed. However, I like both visual media and books. I don’t think one is superior to the other; they each have their own unique characteristics. It is regrettable that fewer people are reading books these days.

You work in both the book and film industries, as writer, a director and screenwriter. Which role do you find more challenging and why?
Filmmaking is definitely more challenging. You can write in solitude, but making a film is a collaborative effort with many people. The intensity of the stress, as well as the spectrum, is significantly different. This difference often comes down to the scale of the capitals involved as well. Writing and publishing a book doesn’t require as much capital, but completing and releasing a film requires a lot. The authors can freely express their thoughts without needing to repay the capital with their books, but commercial films or TV series need to consider the tastes of the audience and investors. Of course, both are exciting fields. The joy of collaboration in visual media is great, and the solitude of a writer’s world is also a pleasure.

Tell us about a favorite Korean film or series…
There are too many to choose from. Korea has a variety of films and TV series, and most of their narratives are thrilling. Romanian viewers might find it interesting to explore Korean visual content one by one through Netflix.

Readers of “Almond” have noticed certain similarities between the story in this novel and the one in the k-drama “Flowers of Evil” which released later, in 2020 – are the series based on the book? Is there a connection between the two?
It’s hard to say since I haven’t watched the TV series. There have been many contents featuring emotionless characters since ‘Almond’ came out. However, rather than ‘Almond’ having influenced them, I think the theme of emotionless modern individuals has become more common. On the flip side, it might mean that the role of emotions has become more critical in our time.

In “Almond”, love plays an essential role and heals… what role does love play in your life?
I think of love as a fragrant, transparent, and pure essential oil. It adds gloss to life and makes each day shine. Love comes in countless forms, but in the end, I think we all live to love and be loved.

What attracted you to the idea of writing a book about a character suffering from alexithymia? How did the idea for “Almond” come about?
The most common question I get about ‘Almond’ is, “Do you know someone with this condition?” To which I always answer, “No, I don’t know anyone who can’t feel emotions, nor have I heard of such a person. But this story started with me.” Let me explain why. I was inspired by this experience I had, not long after my child was born. The only thing this tiny, speechless baby could do was express emotions. It was fascinating to see my child laugh, get angry, and be happy in the rawest, purest ways. It was a reminder that emotions are a basic form of communication that precedes language. It made me think, ‘How would someone without emotions communicate with the world?’ I felt that such a person must exist somewhere. Then I did some research and found out about this condition.

It’s a touching novel that takes you through all the emotions – how did you manage to create such vivid characters? What’s your secret?
There isn’t a special secret, but I try to see the world from the perspective of the characters as much as possible. Without such effort, all characters might seem to have the same tone. Personally, I think a novel where the author’s voice is too evident isn’t a very good one. I want to be an author who can create ten different voices for ten different characters.

Are you working on a new novel? Can you tell us more about your future projects?
I am continuing to write a children’s series about a nine-tailed fox (Majestic Foxtale series). Recently, I’ve been working on a novel set in the near future that deals with South Korea’s low birth rate and aging population. I’m also writing a young adult novel featuring idol singers and teenage girls.

Some writers have various habits – they write at a certain time, follow a certain ritual, etc. Do you have such rituals that makes the writing process easier for you?
I don’t think I have many. I used to write all night, but now I try to write during the day. I am shifting my work routine to ensure I have as much free time as possible, to avoid feeling like I’m overworking or getting too absorbed in work.

What advice would you give to an aspiring writer? What about to a young person who wants to work in the film/series industry?
I was once a young aspiring writer and film director, and I had a fair share of failures until I became both. During that time, I sought out advice from various authors. I want to share a quote from Stephen King that I found somewhere. (I didn’t believe it back then, but now I find myself passing it on.) He said, “A good work will eventually see the light.” So, don’t neglect the journey toward that good work.

What classic Korean book do you think fans of Korean culture should read?
I’d like to introduce Hyun Jin-geon. He was a novelist and journalist from about 100 years ago when Korea was a Japanese colony. He depicted the social conditions of his time, but even now, his portrayals of the world and human psychology aren’t much different from today’s society and people. I also want to write works that remain so timeless.

What place or places in South Korea should fans of Korean culture not miss if they visit your country?
First, Seoul, where I live. It’s a dynamic city with everything you need. Enjoy Seoul’s nightlife. For a traditional cultural experience, visit Jeonju. If you want to see the beach, go to Busan. For relaxation and romance, don’t miss the island of Jeju.

Interviu realizat de Luisa Ene.

Pentru a nu rata noutățile din lumea Coreei de Sud, alătură-te grupului nostru de Facebook K Drama România sau abonează-te la canalul de YouTube unde vorbesc despre K-POP, K-Drama și cultura coreană. Ne puteți urmări și pe contul de Instagram sau Facebook.

Facebook Comments

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *