Kim Bum-jin spune că nu poate dormi. De zile întregi, singurul lucru la care se poate gândi noaptea este la tragedia de Halloween. Amintirile dezastrului îi revin înapoi. Are parte de atacuri de panică la auzul sunetului sirenelor. Formularul pe care îl completează se numește „Serviciul de sănătate mintală în caz de dezastre”. Aceasta este o clinică mobilă cu consiliere gratuită trimisă de guvernul Coreei de Sud în zona dezastrului din Seul, unde peste 150 de persoane au murit doar cu câteva zile în urmă.
Kim era acolo când s-a întâmplat. Dar cu atât de mulți oameni afectați atât în mod direct, cât și indirect, trauma a devenit omniprezentă, extinzându-se în toată societatea. Acest lucru este afirmat și de către Jun Jin-young, profesor de psihiatrie la spitalul Universității Ulsan din Coreea de Sud:
Gaura societății poate deveni deprimată. Într-o astfel de situație, oamenii care au experimentat situația direct și indirect ar putea fi traumatizați și trași în ea. Ei pot deveni letargici și depresivi din punct de vedere social.
Când vezi reacții la dezastre, există reacții inevitabile care încearcă să găsească niște țapi ispășitori pe care să arunce vina. De exemplu, când am avut cazuri de Covid-19 pentru prima dată în Coreea de Sud, au fost multe reacții de învinovățire, precum, «De ce te-ai dus acolo? De ce l-ai răspândit altora?»”
Întors la clinica mobilă, Kim spune că simte că nu merită nici măcar să mănânce, pentru că nu a putut salva pe nimeni de la creșterea necontrolată a mulțimii. Atâția tineri morți, e „absurd”, spune el.
,,Toată lumea a fost acolo pentru a se bucura de un festival. Nimeni nu știa că accidentul va avea loc. Oamenii ar trebui să știe despre acest accident, pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple niciodată.”
Profesorul Jun spune că partea cea mai grea, pentru unii dintre oameni, este să accepte faptul că nimeni nu a fost vinovat doar pentru simplul fapt ca s-a aflat acolo.
Facebook Comments